Gândindu-mă că, fiind sâmbătă, Palatul Imperial din Kyoto și ale sale grădini sunt închise pentru public (aveam să descoperim ulterior că, la vremea sakurei, se vizitează sâmbăta și duminica, dar sunt închise luni), am pornit spre templul Daigo-ji, primul reper al zilei consacrate suburbiilor orasului Kyoto, decizia urmând să se dovedească a fi de-a dreptul inspirată deoarece la templu urmau să se desfășoare ceremoniile anuale dedicate sakurei și memoriei lui Toyotomi Hideyoshi, când sunt deschise pentru public mult mai multe sectoare decât în restul anului. Era un detaliu despre care nu aveam nici cea mai mică urmă de informație, dar urma să îmi dau seama că prima oară am văzut doar circa 30% din oferta locului în raport cu această nouă vizită!

Ziua următoare am vizitat două temple faimoase, templul budist Sengaku-ji şi templul Zojo-ji, precum și o grădină la fel de binecunoscută.

Nu voi reveni pe larg asupra prezentării parcului Yoyogi și altarului Meiij, respectiv asupra detaliilor de prezentare ale Palatului și Grădinilor Imperiale din Tokyo, deoarece aceste informații pot fi recitite în secțiunea respectivă din impresiile de călătorie postate pe site în urma călătoriei pe care am făcut-o în august 2014. De altfel, am revenit într-o bună parte dintre obiectivele turistice vizitate atunci – pe de o parte pentru că am fost însoțită de trei prietene aflate la prima lor călătorie în Japonia, pe de altă parte deoarece despre unele dintre ele aflasem atunci că sunt locuri remarcabile în această perioadă a anului, în timp ce pe altele încercasem în urmă cu trei ani să mi le imaginez la vremea sakurei...

În continuarea şederii noastre la Kamakura, am vizitat templele Hase-dera, Jomyo-ji, Kencho-ji şi Engaku-ji.