De fiecare dată e vorba de o femeie care se dăruieşte cu totul căsniciei dar nu primeşte nimic în schimb decât indiferenţă sau minciună, după caz. Ambele personaje aleg să aibă o relaţie extracojugală ca o cale de salvare, pentru ele acest drum spinos, periculos şi controversat conducând la regăsirea propriului sine şi a sensului existenţei. Şi de fiecare dată noi, privitorii, am considerat că aceste femei care aleg să înşele sunt, de fapt, victime şi au dreptul la fericire ca orice altă fiinţă umană.
La un moment dat m-am întrebat dacă toate filmele pe această temă sunt abordate din aceeaşi perspectivă. Oare n-a avut nimeni curajul să vorbească despre căsniciile distruse privind lucrurile prin ochii celor vinovaţi, ai celor egoişti şi inresponsabili? Şi am găsit şi un astfel de film: Kabhi Alvida Naa Kehna (Niciodată să nu spui adio).
Kabhi Alvida Naa Kehna este un film indian care are toate ingredientele specifice filmelor marca Bollywood. În primul rând, distribuţia este formată din unii dintre cei mai iubiţi actori indieni. De la veteranul Amitabh Bachchan care face un rol excepţional aici, Shahrukh Khan, Rani Mukherjee, Abhishek Bachchan şi Preity Zinta sunt cu toţii vedete de necontestat ale cinematografiei indiene. Ca gen, filmul e un mix de comedie, dramă şi momente musicale. Din punctul de vedere al imaginii, a fost filmat timp de trei luni la New York şi reuşeşte să ne ofere câteva imagini superbe care susţin perfect derularea acţiunii şi jocul actorilor.
Tema şi modul în care a fost abordată de regizor au făcut din “Niciodată să nu spui adio” cel mai controversat film indian al anului 2006. De ce? După cum ştim cu toţii, ţările asiatice sunt foarte tradiţionaliste iar societatea indiană este, probabil, cea mai tradiţionalistă (dacă excludem ţările arabe). A discuta despre divorţ şi relaţii extraconjugale e pentru unii o adevărată blasfemie iar a face asta într-un film e destul de riscant. Dacă vi se pare exagerat, ar trebui să ştiţi că în timpul ritualului de căsătorie care se desfăşoară în jurul focului sacru, viitorii soţi îşi jură credinţă nu numai pentru această viaţă ci şi pentru cele viitoare. Avem aici un angajament mult mai complex decât cel cu care suntem noi obişnuiţi: “Până când moartea ne va despărţi”.

Filmul ne spune povestea a două cupluri de indieni ce locuiesc la New York. Dev Saran este un fotbalist ratat care trebuie să renunţe la visurile sale din cauza unui accident. El este căsătorit cu Rhea care lucreză la o revistă de modă şi au un fiu. Maya Talwar este o învăţătoare căsătorită cu cel mai bun prieten din copilărie, Rishi. Avem de-a face cu două căsnicii aflate pe marginea prăpastiei, în care doar unul dintre soţi iubeşte, iar celălalt acceptă această iubire şi căsnicia ca pe un compromis.
Dev şi Maya se întâlnesc întâmplător chiar în ziua în care ea urma să se căsătorească. Discuţia dintre cei doi ne lămureşte încă de la început cum stăteau lucrurile în căsnicia lui Dev, care dura deja de 5 ani şi pe ce bază urma să-şi clădească Maya căsnicia. Maya se află într-un moment de ezitare înaintea ceremoniei de căsătorie, căci este conştientă că se căsătoreşte cu cel mai bun prieten al ei din recunoştinţă şi dintr-un sentiment al datorie, şi nu din iubire adevărată. Dar ceea ce o face să ezite cel mai mult e teama că ar putea să întâlnească iubirea adevărată după căsătorie iar acest lucru ar putea să declanşeze o dramă. Dev însă, mai experimentat, o linişteşte spunându-i că nu va găsi iubirea adevărată după căsătorie dacă nu o caută şi se dă pe sine ca exemplu. Dev se căsătorise cu o prietenă din facultate care îi propusese să ducă prietenia lor la un alt nivel şi se considera un soţ fericit. Iar dacă nu întâlnise iubirea adevărată în cei cinci ani de căsnicie, înseamnă că nici nu o va întâlni pentru că ea există doar în cărţile bune şi în filmele proaste. În consecinţă, după patru ani, îi vom regăsi pe Dev şi Maya nefericiţi, ducând o viaţă goală şi lipsită se sens alături de nişte parteneri care nu sunt nici ei mai fericiţi. Dar cei doi, sunt ei înşişi vinovaţi pentru propria nefericire ca şi pentru nefericirea partenerilor lor. Căutând împreună soluţii pentru a-şi salva căsniciile, Dev şi Maya se îndrăgostesc şi lucrurile scapă curând de sub control.

Ce aduce nou ca şi idee scenariul acestui film? Cei care întâlnesc iubirea nesperată nu sunt nevinovaţi. Dev este nefericit în căsnicie dar e vina lui căci nu-şi poate controla frustrarea pe care i-o provoacă propria ratare şi succesul în carieră al soţiei. Orgoliul lui de bărbat nu poate accepta faptul că soţia lui juca rolul de bărbat în casă, fiind cea care aducea banii. E clar că nu o iubise niciodată cu adevărat pe soţia lui dar, la un moment dat, resentimentele rupseseră orice punte de comunicare dintre ei. În acelaşi timp, Rhea era preocupată mai mult de carieră şi de imaginea ei de femeie puternică şi nu mai avea timp să observe şi ce simţea soţul ei deşi îl iubea şi îl iubise dintotdeauna. De cealaltă parte, soţul Mayei o adorase de când se ştiau şi se căsătorise cu ea din dragoste. Şi totuşi, nici Maya şi Rishi nu sunt mai fericiţi. E cât se poate de clar că cei doi nu au multe în comun. Maya are o personalitate aparent rece, e manică în privinţa curăţeniei, e rigidă în relaţiile cu ceilalţi şi nu e prea sociabilă. Rishi e însă la polul opus. De profesie organizator de petreceri şi evenimente, Rishi este un extrovert prin definiţie. E vesel, îi plac petrecerile, e un romantic adevărat şi nu ezită să-şi exprime sentimentele şi dorinţele. Tot ce vrea de la soţia lui e afecţiune şi puţină pasiune în pat. Nimic exagerat, nu? Dar absolut imposibil pentru Maya care nu simte nimic pasional şi romantic pentru Rishi.

Am putea să ne întrebăm dacă nu e incorect ca tocmai cei care se fac vinovaţi de nefericirea lor şi a partenerilor lor să întâlnească iubirea adevărată şi să provoace şi mai multă nefericire în încercarea de a o împlini. Poziţia regizorului în această situaţie a stârnit reacţii amestecate în India şi din acest motiv filmul fie a fost criticat foarte aspru, fie a stârnit adevărate pasiuni.
În privinţa jocului actorilor, Abhishek Bachchan (în rolul lui Rishi) şi Rani Mukherjee (în rolul Maya) au primit câte un premiu pentru interpretare. Ca o curiozitate, Abhishek declara într-un interviu că i-a fost greu să-şi construiască acest personaj pentru că la acea vreme nu era căsătorit şi nu reuşea să-şi reprezinte sentimentele şi reacţiile unui soţ înşelat. Cu toate acestea, interpretarea lui e foarte veridică şi emoţionantă în momentele delicate. Amitabh Bachchan face un rol secundar superb interpretând un bătrân Don Juan înconjurat permanent de blonde dar ascunzând un suflet de aur şi o înţelepciune pe care numai experienţa şi anii ţi-o pot oferi. Rani Mukherjee, cu vocea ei uşor aspră şi privirea exterm de expresivă, reuşeşte să transmită toată emoţia necesară chiar şi când replicile nu au capacitatea de a o face.
În conluzie, vă provocăm să lăsaţi prejudecăţile la o parte (dacă le aveţi) şi să-i permiteţi acestui film să vă spună povestea lui în stilul propriu al filmelor indiene.