Pure
În timpul lungilor călătorii “pe net”, în căutare de sugestii, păreri şi informaţii despre lumea filmelor şi serialelor asiatice, am întâlnit sporadic remarci de genul “serialul ăsta îmi aminteşte de anii de glorie a jdoramelor” sau “jocul acestei actriţe îmi aminteşte de naturaleţea acriţelor japoneze din anii ‘90”... La un moment dat am devenit suficient de curioasă încât să încerc să aflu despre ce e vorba căci de fiecare dată remarca venea din partea unor persoane în a căror experienţă şi gust am ajuns să am încredere. Aşa am pornit la „vânătoarea” de seriale japoneze produse în anii 90. N-a fost uşor să găsesc ceva care să-mi atragă atenţia în mod deosebit. Şi totuşi, într-o zi am găsit ceea ce căutam exact acolo unde mă aşteptam mai puţin.
Pure - o lume privită prin ochi de copil
PURE este un serial japonez produs în anul 1996 dar trecerea timpului nu i-a afectat deloc capacitatea de a surprinde şi emoţiona. După primele episoade am ştiut imediat că vreau să-l traduc şi că nu va trece mult timp până o voi face. E un serial la care mi-a plăcut totul: subiectul inedit, scenariul scris cu grijă şi foarte veridic, jocul actorilor - reţinut, natural dar în acelaşi timp nuanţat şi nu în ultimul rând, actorii înşişi căci am avut surpriza să revăd actori care acum sunt vedete de necontestat iar atunci erau la început de drum. Dar să le luăm pe rând...
Subiectul serialului: o tânără cu un IQ sub limita normală şi uşoare simptome de autism se îndrăgosteşte de un ziarist ambiţios şi cinic. Până aici nimic nou, nimic deosebit, nu? E deja un clişeu al filmelor şi serialelor asiatice ca un bărbat frumos, inteligent şi bogat să se îndrăgostească de o fată nu prea frumoasă, săracă şi cam prostuţă. Ei bine, nu acesta este şi cazul nostru. Tânăra noastră, Yuka Orihara, are 25 de ani, e drăguţă şi cu o fire foarte plăcută dar, în ciuda aparenţei , suferă de retard mintal şi autism. Ca o compensare a acestui fapt, Yuka are sindromul savantului, adică este înzestrată cu aptitudini uimitoare în domeniul artei. Din acest motiv, Yuka trăieşte mai mult într-o lume a ei, o lume mică în care relaţionează doar cu mama ei şi un văr, Ryo, pe care îl iubeşte ca pe un frate. Este însă o lume plină de culoare şi inedit, căci natura îi oferă materialele de care are nevoie pentru a-şi realiza creaţiile care reflectă foarte bine inima ei pură. Viaţa liniştită a lui Yuka se schimbă brusc în momentul în care o lucrarea a ei, care fusese înscrisă într-un concurs de către Ryo, câştigă Marele Premiu al Expoziţiei de Artă New Age. Acest premiu este o şansă extraordinară dar şi un risc imens căci Yuka nu este o fată obişnuită, „normală” iar dizabilitatea ei poate fi expusă foarte urât din momentul în care intră în contact cu presa. Din întâmplare, Yuka cunoaşte un ziarist în care ajunge să aibă încredere şi treptat se aventurează într-o lume necunoscută pentru care nu e pregătită dar care o va ajuta să crească şi să devină o adevărată artistă.
Subiectul serialului porneşte de la cazul real dar foarte rar al unor persoane cu retard mintal şi suferind de autism care manifestă sindromul savantului. În lume sunt cunoscute în jur de 70 de astfel de cazuri dintre care câteva au ajuns celebre. Concret, sindromul savantului (în trecut se folosea termenul de „idiot savant”) se manifestă prin prezenţa unor aptitudini uluitoare în diverse domenii (artă, muzică, matematică, tehnică) în cazul unor persoane pe care, în mod normal, le-am numi retardate. Unul din cazurile cele mai cunoscute şi mediatizate este acela al englezului Daniel Tammet care manifestă o aptitudine neobişnuită de a vedea numerele şi de a învăţa limbi străine. Deşi suferă de o formă rară de autism, Daniel Tammet este o persoană sociabilă şi poate trăi singur. În cartea sa „Born in a Blue Day” (Născut într-o zi albastră), el povesteşte că vizualizează cifrele şi că răspunsul la calcule extrem de complicate i-l oferă imediat creierul. În plus, poate învăţa o limbă străină într-un interval de timp atât de scurt încât o persoană obişnuită n-ar apuca nici să se familiarizeze cu acea limbă. Astfel de cazuri sunt absolut fascinante dar şi foarte greu de înţeles căci nu există o explicaţie ştiinţifică riguroasă pentru existenţa lor dar nici nu pot fi negate sau ignorate.
Revenind la serial, scenariul a fost scris cu foarte multă atenţie la detalii, se vede că a fost bine documentat iar evoluţia personajelor este firească. Deşi toate personajele se învârt în jurul lui Yuka, fiecare are o motivaţie proprie şi o poveste. Mama lui Yuka e extrem de iubitoare dar hiperprotectoare şi conservatoare şi, în plus, face toate greşelile pe care le fac mamele când le este teamă să-şi lase puiul expus răutăţii lumii. Dar treptat înţelege că fiica ei se schimbă şi pune înainte de orice fericirea fetei. Ryo, vărul lui Yuka, este foarte apropiat de cele două femei şi mereu dispus să le sară în ajutor. Pentru a rămâne alături de Yuka, Ryo sacrifică împlinirea lui profesională dar nu cere nimic în schimb. El echilibrează cumva conservatorismul mătuşii sale căci crede în talentul verişoarei sale şi în capacitatea ei de a-şi purta de grijă. Ryo ascunde însă un mic secret care îi străluceşte în ochi de câte ori o priveşte pe Yuka. Sawatari Toru, ziaristul care îi câştigă încrederea lui Yuka e personajul care o ajută cel mai mult să evolueze pe tânăra artistă căci el nu ezită să-i spună adevărul exact aşa cum este, lucru pe care fata îl apreciază. Dar, în acelaşi timp, şi ea are o influenţă foarte mare asupra bărbatului „cu aripa frântă” şi reuşeşte încet să vindece răni vechi şi neştiute.Cei doi învaţă unul de la celălalt ce este adevărul şi ce rost are el, ce este iubirea şi ce formă are ea şi care este semnificaţia morţii. Puritatea lui Yuka fascinează şi apropie sau stârneşte gelozii şi suferinţă dar nu lasă pe nimeni indiferent.
Despre jocul actorilor nu voi spune decât că m-a impresionat profund. Wakui Emi, actriţa care o interpretează pe Yuka face un rol de zile mari. E extrem de convingătoare în condiţiile în care rolul nu e deloc uşor şi reuşeşte să redea cu puţine mijloace esenţa personajului, inima ei pură. N-am mai văzut-o în niciun alt rol aşa că nu pot face nicio comparaţie dar, cu siguranţă, voi încerca să văd şi alte filme sau seriale în care a jucat. În rolul lui Sawatari Toru am avut surpriza să revăd un nume important al cinematografiei japoneze, Tsutsumi Shinichi. În prima clipă m-am întrebat unde l-am mai văzut… era actorul care interpretase personajul Hon'iden Matahachi din serialul Musashi. Tsutsumi Shinichi este un actor foarte versatil; e la fel de convingător în roluri de comedie, în drame sau în filme de acţiune. Mereu am admirat prestanţa acestui actor şi modul în care reuşeşte să intre în pielea personajelor. Cu acest rol, Tsutsumi Shinichi s-a lansat definitiv fiind primul său rol principal într-un serial.
Ca încheiere vă invit să vedeţi un serial delicat şi sensibil care ne spune o poveste de dragoste mai puţin obişnuită prin puritatea ei dar, în acelaşi timp, profundă şi emoţionantă.
Vizualizari: 661
Titlu: Pure - o lume privită prin ochi de copil
Categorie: N/A
postat pe 19 July 2012 19:41:46
de
autarhe_a
Categorie: N/A
sus - la inceputul paginii Pagina principala cu articole
Va recomandam
|
|
|
