Serialul  japonez TIMPUL IUBIRII  abordează cu o francheţe neaşteptată pentru o societate atât de convenţională cum este cea japoneză, un subiect considerat „tabu” chiar şi pentru societăţile mai libertine, europene. Este vorba de situaţia femeilor trecute de 30 de ani care nu au reuşit să-şi găsească sufletul pereche sau măcar  un bărbat  cu care sa-şi întemeieze o familie.

Şi la noi, pe vremea comunismului, foarte multe femei titrate erau repartizate în localităţi obscure şi trăiau această dramă a singurătăţii, petrecându-şi viaţa între locul de muncă şi locuinţă, fără a avea posibilitatea să cunoască pe cineva care să le aducă acea împlinire pe care femeile o simt când devin soţii şi mai ales mame. Unele acceptau o  persoană  nepotrivită statutului lor, altele, mai principiale, alegeau să rămână singure. Problema era discutată discret în familiile care  aveau o fiică, o soră sau o rudă în această situaţie şi întrebarea era “de ce nu o alege nimeni ? “ Din fericire, tot mai puţine dintre femeile noastre de azi au această problemă, ele sunt mult mai emancipate şi ştiu foarte devreme ce vor.

Eroina noastră Hara Takako are 32 de ani, este profesoară la liceul pe care şi ea l-a absolvit, fiind un cadru didactic corect, conştiincios, responsabil. Este o femeie frumoasă, educată, provine dintr-o familie respectabilă. Takako se îngrijeşte mult, în speranţa că-şi va  păstra aspectul tineresc, dar în mintea ei acel obsesiv „sunt singură” îşi face loc tot mai mult. Colectivul profesoral din care ea face parte mai are şi alte femei în această situaţie, trecute de 30 de ani şi singure. Toate îşi fac probleme legate de scăderea posibilităţilor de a se căsători cu trecerea timpului şi, desigur, de îmbătrânirea către care se îndreaptă. Takako, împreună cu cele doua prietene ale ei, discută zilnic, la ora mesei, aceste probleme. În oglindă, barbaţii care apar în serial,  reprezentaţi  prin trei categorii sociale diferite, respectiv unul căsătorit şi având copii, altul logodit şi celălalt singuratic şi afectat de moartea fostei prietene, discută şi ei la ora mesei despre problemele care îi preocupă, respectiv responsabilitatea unei familii, depărtarea de logodnică, dispariţia tristă a prietenei colegului lor.

Cele două grupuri au legătura făcută prin tânărul profesor Ozu Koutarou (persoana logodită) care începe să lucreze la aceeaşi şcoală cu Takako şi care e  mai tânar cu 7 ani decât ea. Fiind asistentul ei (diriginte asistent), Ozu învaţă de la Takako nu numai cum trebuie sa-şi respecte statutul de dascăl, dar şi cum să facă faţă agresivităţii comportamentale a elevelor, cu demnitate şi multă stăpânire de sine. În  acelaşi timp, Ozu se simte tot mai atras de colega sa, descoperindu-i mereu calităţi sufleteşti neaşteptate.

Statutul de femeie singură a lui Takako nu lasă familia indiferentă. Ca şi la noi, familia caută soluţii. Takako nu respinge nici o posibilitate de a găsi persoana potrivită pentru ea, îşi doreşte prea mult să iubească şi să fie iubită. O  întâlnire aranjata  de familie cu o persoană care i s-ar potrivi, o întâlnire mixtă între persoane singure cu un statut asemănător, organizată de Ozu la sugestia unei colege, sunt acceptate de Takako  fără  reţineri, fără jenă. Dar Takako nu mai doreşte compromisuri şi nu îl va mai accepta în viaţa ei pe bărbatul căsătorit de care s-a separat cu un an în urmă.

Se spune  însă că întotdeauna  după ploaie vine soare. Oare va găsi Takako  fericirea pe care o caută şi pentru care ar fi în stare să  înfrunte  familia, societatea, prietenii ?

 Pentru că “unde dragoste nu e … nimic nu e”,  nu-i aşa? Domnişoarelor şi doamnelor, nu  ocoliţi serialul TIMPUL IUBIRII, vă veţi regăsi sentimental în căutările şi gândurile frumoase ale acestor personaje. Domnilor, veţi face încă un pas înainte, vizionând acest serial, în acest dificil proces de cunoaştere a partenerei dumneavoastră. Deci vă invit în lumea iubirii pure din TIMPUL IUBIRII.

Elisabeta