Filmul corean Lunch Box are în prim-plan povestea unui cuplu de vârstă mijlocie, care poartă greutatea unui trecut dureros amplificat de multe probleme rămase nelămuite. În antiteză, în preajma lor, doi tineri îndrăgostiţi, aflaţi la capăt de drum îşi croiesc vise şi speră la o iubire adevărată .

 Totul începe cu un reportaj TV, despre o gară istorică ce urmează a fi închisă.

Gara Mi Kang, datează din 1939 şi a fost cândva un nod feroviar de mare importanţă pentru trenurile din şi spre Seul. Acum, datorită dezvoltării reţelei rutiere, transportul din această zonă se realizează cu automobilul, aşa încât gara nu mai este necesară. Ea va fi închisă în următoarele 7 zile. Reporterul TV ia un interviu şefului de gară şi parcurge încăperile gării cu aparatul de filmat, oprindu-se pentru un moment la un perete pe care de-a lungul timpului îndrăgostiţii şi-au scris numele, sperând că vor rămâne uniţi pentru totdeauna. Tabloul rustic este completat de o femeie care în faţa gării vinde zarzavaturi unor cumpărători ocazionali.

 Acest reportaj este urmărit din locuri diferite şi cu stări sufleteşti diferite de două femei şi un bărbat. Fiecare are o poveste legată de această gară. Una dintre femei îl recunoaşte în şeful gării pe soţul părăsit de ea cu mult timp în urmă. Cealaltă îşi aminteşte cu tristeţe de iubitul ei de care s-a despărţit şi cu care şi-a scris numele pe peretele prezentat anterior. Bărbatul este un fugar urmărit de oamenii legii dar, urmărind acest reportaj,  retrăieşte durerea de nu-şi fi revăzut mama pe care a părăsit-o cu mult timp în urmă.

Cei trei pornesc cu acelaşi tren, fără a se cunoaşte, aparent fără nici o legătură unul cu celălalt, spre gara micuţă ce urmează a fi închisă. Cum se vor schimba vieţile  acestor persoane şi cum se vor intersecta destinele lor în urma acestei călătorii, iată subiectul acestui film.

În distribuţia filmului o regăsim pe carismatica Lee Min-jung (pe care poate aţi vazut-o în drama coreană Midas) interpretând cu multă credibilitate rolul tinerei decepţionate, dar şi pe Im Seul-ong (prinţul moştenitor din The Fugitive of Joseon) care este un tânăr angajat feroviar din gara Mi Kang, întristat de faptul că pe o rază de 100 km nu găseşte prieteni de vârsta lui. Bae Han-sung este soţul părăsit, iar Cha Hwa-yeon, cunoscută din nenumărate drame coreene ca Five Fingers, Queen of Ambition sau I Miss You, este soţia plecată cu mult timp în urmă.

Filmul a fost realizat de Studiourile MBC în format Best Theatre de către Park Sung-soo, cel care a fost şi producătorul serialului cunoscut şi la noi Goodes of  Fire şi s-a bucurat de un rating bun atât în Seul cât şi în Coreea de Sud în general.

Aţi remarcat desigur, vizionând filmele coreene, cât respect au aceşti oameni pentru viaţă şi sănătate, cât de important este pentru ei ca fiinţele ce le sunt dragi şi preţioase să se hrănească, să nu  rabde de foame, aşa încât dacă se întâlnesc după un timp mai îndelungat întreabă “Ai fost bine? Ai mâncat la timp?“. În acest context, devine firesc acest laitmotiv al cutiei pentru alimente care apare atât la începutul filmului, când şeful de gară îşi pregăteşte un prânz modest alcătuit din orez şi câteva ingrediente şi aşează totul în cutie pe portbagajul bicicletei cu care merge la slujbă, cât şi în final, când cei cinci călători primesc pentru drum câteva cutii cu rulouri de orez învelite în foi de alge.

Masa se desfăşoară în linişte, iar felul în care fiecare dintre personaje manâncă este foarte sugestiv. Cei doi oameni ai legii mănâncă indiferenţi, pentru a-şi potoli foamea. Tânărul urmărit abia se atinge de mâncare - gândul lui este la mama care a pregătit totul cu grijă şi dragoste. Femeia care a părăsit acele locuri cu mult timp în urmă se hotărăşte greu să servească din cutia ce i se oferă, iar faptul că acceptă să manânce din acele rulouri, plângând, este pasul ei spre iertare. În sfârşit, tânăra a cărei inimă tresaltă din nou de fiorul iubirii, manâncă sănătos, cu poftă de viaţă.

Iertarea, reconcilierea între persoane, chiar dacă uneori sunt greu de acceptat, sunt lucruri omeneşti şi fireşti în cele din urmă. Ele nu dovedesc slăbiciune ci generozitate, nobleţe sufletească din partea celui ce le oferă. Filmul Lunch Box ne îndeamnă să fim mai buni, mai înţelegători cu semenii noştri. Nu credeţi că ar fi bine să-l vizionaţi? N-o să vă pară rău, încercaţi!

Elisabeta