În Palatul Changdeok se intră prin poarta Donhwamun, care a fost construită în 1412 şi reconstruită în 1608, după ce a ars în timpul invaziei japoneze din 1592. Înainte de poarta de acces în perimetrul propriu-zis al palatului, în dreapta (spre est) se afla sălile unde stăteau gărzile regale.

Numit şi Palatul de Est, palatul Changdeok a fost ridicat la începutul secolului 15 de către regele Taejong, fiind distrus şi reconstruit de mai multe ori. A servit drept reşedinţă regală principală până în 1872, când palatul Gyeongbokgung a fost reconstruit, dar ultimul rege al Coreei, Sunjong, a trăit aici până la moartea sa, în 1922. Se păstrează circa 30% din ansamblul iniţial - 13 săli şi 28 de pavilioane ridicate în grădini, acoperind circa 45 ha. Ansamblul poate fi caracterizat prin simplitate şi austeritate, fiind vizibile influenţele confucianiste.

Podul Geumcheongyo, care datează din 1411, este cel mai vechi pod din Seul şi este calea de acces în perimetrul propriu-zis al palatului. Imediat începe sectorul guvernamental, unde se desfăşurau întâlnirile regelui cu miniştrii pentru afacerile statului, pe care le-am văzut, de atâtea ori, reproduse în serialele istorice urmărite de-a lungul ultimilor ani.

Rând pe rând, se trece pe sub porţile de acces (Injeongmun, Huljejeongdang şi cea mai nordică, ce face legătura spre Grădina secretă) şi intră în Injeong-jeon – palatul principal, unde se afla sala tronului şi Seonjeong-jeon – perimetrul unde lucra regele, dar şi în sectorul privat al regelui (Huijeong-dang), respectiv, Juhamnu - biblioteca regală (în curtea din faţa acesteia, se desfăşura examenul de stat), în faţa sa fiind Angbuilgu – cadranul solar inventat în 1434 şi folosit pentru a măsura orele, dar şi lunile anului. În final, se ajunge la palatul ocupat de regină (Daejojeon).

Aceste două palate au fost reconstruite complet după ce au ars în întregime în anul 1917, fără a respecta planurile originale, sub influenţe occidentale, în timpul ocupaţiei japoneze. Aici s-au filmat o parte din scenele serialelor Giuvaerul Palatului şi Hong Gil-dong.

Grădina Huwon - Grădina Secretă acoperă 32 ha şi se vizitează doar cu ghid, pe un traseu bine delimitat, iar pentru străini sunt două tururi pe zi cu ghid ce vorbeşte limba engleză. Pe teritoriul grădinii – în concepţia coreeană, o grădină trebuie să fie cât mai naturală, astfel încât, de fapt, este un sector de pădure montană, cu relief destul de accidentat, ceea ce nu face traseul chiar uşor accesibil! - sunt câteva zeci de arbori care au peste 300 de ani, dar şi câţiva care au vârste de peste 500 de ani şi sunt inventariate peste 100 de specii de plante ierboase. Ici şi colo sunt construite câte un pavilion sau câte un pod, ca locuri unde familia regală se putea bucura de câteva clipe de odihnă sau îşi putea regăsi forţa de lucru meditând în mijlocul naturii.Primul popas este la un heleşteu pe malurile căruia sunt mai multe pavilioane, între care şi cel din care regele asista la examenul de stat, aceasta fiind şi cea mai veche clădire din grădină.

De asemeni, pe panta de la sud de heleşteu este biblioteca, ridicată de către regele Jeongjo ( cunoscut de noi, iubitorii de seriale istorice coreene, cu numele de Yi San, numele său de dinainte de încoronare). De altfel, în grădină sunt multe locuri ce poartă amprenta sau sunt legate de acest rege care, prin reformele sale, a deschis calea spre modernizarea Coreei.

Facem popas şi la un alt heleşteu, acoperit parţial cu lotuşi, iar următoarea oprire este într-un loc foarte plăcut, dincolo de un podeţ ce trece peste un alt heleşteu mai mic: la nord, este un mic pavilion în formă de evantai, la est, pavilionul unde regelui Jeongjo (Yi San) îi plăcea să stea să citească, iar la sud, un pavilion (Jondeokjeong) unde este o mică inscripţie cu o însemnare ce-i aparţine, justificând eforturile sale pentru reafirmarea de facto a autorităţii regale: „Toate râurile lumii au în undele lor reflectată o lună, dar este o singură lună pe cer. Eu, Regele, sunt luna, iar râurile sunteţi voi, supuşii mei. Este un principiu al universului că râurile reflectă luna”. Cele două pavilioane din urmă se află la umbra unui specimen de Gingko biloba care are peste 500 de ani.
 
În continuare, am ajuns la Ongnyuncheon (Pârâul de jad), care este un canal în formă de „U”, amenajat în secolul 17, cu o piatră în mijlocul său şi la baza căruia curgea o cascadă mică din care, în prezent, se mai prelinge un firişor de apă. Aici, regele invita câte un ministru la discuţii, iar una dintre încercări era ca invitatul să bea trei pahare de vin şi să compună un mic poem, de unde şi numele locului. Alături este un pavilion în faţa căruia sunt irişi. Ultimul popas este la palatul Yoengyeongdang, ridicat în 1828 de către prinţul moştenitor Hyomyeong în onoarea tatălui său, regele Sujong – este singurul ansamblu din complexul regal care nu este decorat cu desene colorate, având un aspect foarte sobru. Aici este deschisă pentru vizitatori şi camera unde se făcea focul pentru a încălzi palatele prin podele. Înainte de ieşirea din grădină, după ce am urcat pieptiş 62 de trepte din pietre tocite de vremuri, ne-am oprit în faţa unui superb exemplar de Juniperus chinensis, care are circa 750 de ani...

Palatul Changgyeong a fost ridicat la începutul secolului 12, dar a fost distrus prin incendiere şi reconstruit de mai multe ori, majoritatea ansamblului actual fiind ridicat în secolul 18.

Iniţial a fost palatul de vară al dinastiei Goryo, dar a fost unul dintre palatele importante şi în timpul dinastiei Joseon. Palatul are câteva elemente de construcţie diferite de cele tipice pentru arhitectura imperială coreeană: poarta principală Honghwamun se deschide spre est (şi nu spre sud), fiind ridicată la sfârşitul secolului 15 şi reconstruită în 1616, după ce fusese distrusă în timpul primei invazii japoneze (1592). Curţile din jurul sălii principale Myeongjeongjeon nu sunt perfect dreptunghiulare – există credinţa că, în acest fel, duhurile rele nu ar putea să nimerească în sală.

Sala de consiliu Munjengjeon este orientată spre sud, iar sala tronului Myeongjeongjeon spre est (de obicei sunt orientate la fel, spre est), fiind şi cea mai veche sală a tronului păstrată în palatele din Seoul (a fost ridicată în anul 1616). În curtea din faţa sălii de consiliu, în mai 1762, a murit prinţul Sado, tatăl regelui Jeongjo. Venind dinspre Grădina Secretă, am început traseul cu zona din jurul heleşteului Chungdangji. În capătul sud-estic se află o pagodă cu şapte etaje construită în China în 1470 şi adusă în curte de către japonezi, în timpul ocupaţiei de la începutul secolului 20, iar dincolo de heleşteu se află şi o mică seră – Daeonsil. Revenind în perimetrul pavilioanelor, le-am vizitat în sens invers, de la cele locuite de femei (regină-mamă, regina-văduvă, concubine) până la palatul principal.

Cum am venit dinspre lac, primul pavilion pe lângă care am trecut a fost Yeongchun-heon, unde locuiau concubinele; Yi-san stătea aici citind până noaptea târziu şi tot aici a murit.

Apoi am trecut pe lângă palatul Yanghwadang, unde trăia regina-mamă şi am intrat în sălile celui locuit de regină (Tongenyeongjeon), ajungând la palatul Gyeongchunjeon, unde locuia regina-văduvă şi în care s-a născut Yi San. Vizavi se află palatul Hwangyeongjeon, ce servea drept dormitor pentru rege şi regină.

Trecând pe lângă Haminjeong, un pavilion deschis de jur-împrejur, unde regele avea întâlniri cu cei mai merituoşi tineri ce se prezentau la examenul regal, am ajuns în zona unde regele îşi desfăşura activităţile – sala pentru banchete regale, dar şi pentru întâlnirile sale cu cărturarii (Sungmundang) şi, abia în final, la palatul principal Myeongjeongjeon, unde se află sala tronului.

Am traversat curtea, trecând pe sub poarta Myeongjeongmun şi la sfârşit am trecut podul Okcheongyo (1483), părăsind ansamblul prin poarta Honghwamun, din faţa spitalului universitar.

andra_2011