Necropola Daereungwo acoperă o suprafaţă de 126.000 de m2, având 23 de morminte tumulare din perioada Silla, între care se află cel puţin două morminte regale. Am afat că întâi se săpa cripta propriu-zisă în care se aşezau sicriul şi diverse obiecte (vase, arme, podoabe), după care se construia deasupra o boltă din pietre ce nu erau legate cu liant şi peste care se adăugă pământ, amenajându-se tumulul – desigur, dacă s-ar fi încercat deschiderea mormântului, bolta de piatră s-ar fi prăbuşit, blocând accesul, eventual chiar omorându-l pe îndrăzneţ... Foarte multe morminte nu au fost investigate şi nu se cunoaşte exact cui aparţin. Toate mormintele sunt uimitor de bine îngrijite, acoperite uniform cu iarbă.

Mormântul numit Cheonmachong aparţine unui rege care nu a fost identificat şi este reamenajat, fiind deschis pentru public, în interiorul său fiind expuse  şi o parte dintre cele 11.500 de piese arheologice descoperite atunci când a fost deschis (restul fiind inclus în patrimoniul muzeului din oraş): o coroană, mai multe diademe, vase şi arme, harnaşament pentru cai, inclusiv o pânză pe care este pictat un cal zburător (de aici provine şi numele mormântului), fiind reconstituită şi zona unde a fost depus trupul defunctului . Mormântul are o circumferinţă de 157 m şi o înălţime de 12,7 m, fiind datat în secolele 5 - 6. Cel de-al doilea mormânt regal aparţine regelui Michu – din clanul Gim, fiind al treisprezecelea rege al Sillei în perioada 262 – 284, însă perimetrul sau este înconjurat de o incintă închisă. De altfel, pe teritoriul, dar şi în vecinătăţile localităţii Gyeongju, se găsesc o mulţime de morminte tumulare şi momintele a numeroşi regi care au condus regatul Silla de-a lungul celor aproape 1.000 de ani de existenţă.

Mormântul reginei Seondeok se află în afara oraşului, la circa trei kilometri, iar din drumul naţional mai este cale de mai bine de un kilometru de mers printr-o pădure de Juniperus chinensis.

De-a lungul drumului, am trecut pe lângă locul unde se înalţa o pagodă cu 12 rânduri - Neungjitap, din care nu se păstrează decât baza, în jurul căreia sunt montate şi pietre ce redau semnele zodiacale. În acest loc, se pare că ar fi fost incinerat trupul regelui Munmu, conform unor artefacte descoperite aici – regele Munmu şi-a dorit ca trupul său să fie incinerat, iar cenuşa împrăştiată în Marea Japoniei, spunând celor apropiaţi că, astfel, se va putea reîncarna într-un dragon care să apere Cele Trei Regate unite (în timpul său a avut loc unificarea spaţiului coreean) de invaziile dinspre est (fie a fost deosebit de înţelept, fie a avut o premoniţie uimitoare, anticipând vremurile ce urmau să vină!).

În jurul mormântului reginei Seondeok, aşa izolat cum este în mijlocul pădurii, se aud ciripind păsărele şi zboară libelule, ba chiar şi o veveriţă negricioasă s-a refugiat rapid într-un arbore la ivirea mea neaşteptată. Mormântul are o circumferinţă de 73,3 m, diametrul de 23,4 m şi o înălţime de 6,86 m, având baza întărită cu un brâu scund de pietre. În faţă sunt două placi inscripţionate, dar şi un mic altar pe care am avut plăcută surpriză de a descoperi un buchet de flori proaspete.

Mormântul generalului Kim Yu-shin, strănepot al ultimului rege al regatului Gaya şi cel care a împlinit visul reginei Seondeok, finalizând în anul 668 unificarea celor trei regate coreene – Silla, Baekje şi Goguryeo, se află într-o pădure de la poalele muntelui Songhwa, fiind uşor accesibil din oraş.

Are un diametru de 18 m şi o înălţime de 5,3 m, iar baza circumferinţei (50 m) este întărită cu blocuri mari de piatră, unele fiind împodobite cu basoreliefuri ce redau cele 12 semne zodiacale asiatice. Mormântul este străjuit de două stele, iar în faţă se află altarul. Drumul prin pădure este pavat în întregime şi trece pe sub o mică poarta de lemn; de asemeni, înainte de a ajunge la această poartă, este ridicat şi un mic pavilion ce adăposteşte o stelă – probabil, face referire la generalul Kim Yu-shin, însă toate explicaţiile sunt date doar în coreeană.

Observatorul Cheomseongdae („Turnul din care se cercetează stelele") a fost construit în secolul 7, la ordinul reginei Seondeok – are o înălţime de 9,4 m şi baza cu latura de 5,7 m, fiind alcătuit din 362 de pietre de granit ce simbolizează zilele anului lunar şi grupate în 27 de rânduri (regina a fost al 27-lea monarh al Sillei). Acoperişul este pătrat, iar la baza sa sunt 12 pietre pătrate, reprezentând lunile anului. Partea superioară nu se păstrează - aici se afla platforma de pe care  se făceau observaţiile astronomice şi la care se ajungea pe o scară interioară după ce se intra pe o scară exterioară, sprijinită în dreptul ferestrelor de la nivelul 13 – 15 (până la nivelul 12, turnul este umplut cu pământ). În concepţia budistă, în timpul eclipselor, energiile yang şi yin au niveluri egale, astfel încât Cerurile nu intervin, iar dorinţele oamenilor se pot împlini.

Mergând pe marginea pădurii Gyerim, în care se întâlnesc o mulţime de arbori seculari, dar şi un pavilion ce adăposteşte o stelă pe care este inscripţionata legenda fondatorului regatului Silla, se ajunge în satul tradiţional Gyochon, cu uliţe strâmte şi case bine conservate.

Sunt mai multe corpuri de clădiri care au aparţinut – cred că încă aparţin, deoarece unele erau locuite! – clanului Choi din Gyeongju care, de-a lungul a peste 400 de ani de existenţă şi 12 generaţii, a avut o contribuţie esenţială la bunăstarea comunităţii şi s-a bucurat în mod constant de respectul acesteia. (pozele 10 si 11) Câteva clădiri sunt transformate într-o şcoală numită Academia Choi; încă există casele în care s-au născut doi dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai familiei, recunoscuţi ca eroi naţionali, dar şi o casă unde se prepară un vin renumit (cel mai ieftin sortiment costă 34$ o sticlă de 900 ml). Pe marginea estică a satului, trece râul Namcheon, peste care trece podul Woljeonggyo – construit în anul 760, este cel mai vechi pod de piatră din Coreea şi are o lungime de 60,57m.

La ieşirea din satul tradiţional trecem pe lângă zona unde, cândva, se ridica casa generalului Yu-shin, dar şi pe lângă colina pe care, cândva, se ridica fortăreaţa Wolseong şi în vecinătatea căreia se păstrează Seokbinggo – gheţăria amenajata în 1742. Peste drum se află perimetrul lacului Anapji („Lacul raţei şi gâştei sălbatice"), în jurul căruia se întindea palatul regal Banwolseong („Palatul lunii pe jumătate”), centrul politic al capitalei Seorabeol.

În timpul regelui Munmu (începând din anul 674), aici a fost ridicat palatul regal Dong ce servea ca palat de vară în perioada Regatului Coreean Unit, iazul fiind singurul reper păstrat de atunci (se numea Wolji). Astăzi, se văd urmele stâlpilor unor clădiri ce par a fi fost impresionante şi au fost reconstruite trei pavilioane pentru a oferi o imagine a ceea ce era aici în vremurile de glorie ale regatului Silla (săpăturile arheologice şi reconstituirea au fost iniţiate în 1974). În cel mai mare dintre ele, este şi o mică expoziţie cu piese arheologice descoperite în acest perimetru, iar central, este o machetă a palatului cu grădină să amenajata pe şi în jurul lacului.

În două sectoare, marginile perimetrului sunt acoperite de pâlcuri de bambus, iar una dintre micile cascade din colţul sud-estic al lacului este iluminată succesiv în mai multe nuanţe de la roşu până la albastru (noi am vizitat acest loc în timpul serii, pentru a ne putea bucura de spectacolul iluminării nocturne).

De altfel, în imediata vecinătate a palatului regal, pe vremea capitalei Seorabeol, se afla şi templul Hangnyongsa, distrus complet în timpul invaziei mongole din secolul 11. Ridicat începând din secolul 6, a fost cel mai mare templu budist din sud-estul Asiei şi cea mai mare construcţie din lemn existentă în vremea aceea în lume, fiind cel mai mare templu ridicat vreodată în Coreea - acoperea o suprafaţă de 72.500 m2.

andra_2011