Fondatorul Statului Goryeo, regele Taejo, cunoscut şi sub numele de Wang Geon, s-a născut în anul 877, fiind descendentul unei familii de negustori bogaţi din Songdo (azi Kaesong), care au controlat comerţul pe râul Yeseong. Tatăl său, Wang Ryung, a fost liderul clanului, devenind foarte bogat în urma comerţului cu China. Strămoşii lui au trăit în vechiul regat Goguryeo. Cariera lui Taejo a început în perioada turbulentă a Celor Trei Regate Târzii (Husamguk Sidae). Mulţi lideri locali şi bandiţi s-au răzvrătit împotriva reginei Jinsung, care nu a avut o conducere puternică şi nu a îmbunătăţit nici condiţiile de trai ale populaţiei. Wang Geon şi-a urmat tatăl şi l-a servit pe Gungye, viitorul conducător al  Taebongului (vechiului regat Goguryeo). Taejo a fost numit in funcţia de prim-ministru al recent-redenumitului Taebong. Regele său, Gungye, a cărei conducere a ajutat la fondarea regatului, a început însă să se considere Buddha şi a început să-i persecute pe supuşii săi care îşi exprimau opoziţia faţă de argumentele sale religioase. El a executat mai mulţi călugari, iar mai târziu chiar şi pe soţia sa şi pe cei doi fii ai săi. Ritualurile costisitoare şi aspra conducere a regatului au cauzat o opoziţie  mare din partea poporului. În anul 918, patru dintre marii generali ai Regatului Taebong – Hong Yu, Bae Hyeon-gyeong, Shin Sung-gyeom şi Bok Ji-gyeom – s-au întâlnit în secret şi au hotărât să-l detroneze pe actualul conducător şi să-l încoroneze ca rege pe Wang Geon. La început, Taejo s-a opus acestei idei, dar mai târziu a fost de acord cu planul lor. În acelaşi an, Gungye a fost detronat şi ucis în apropierea capitalei Cheorwon. Generalii l-au aşezat pe tron pe Wang Geon ca nou-rege al acestui stat de scurtă durată. Taejo a fost încoronat rege şi a redenumit regatul Goryeo, astfel punându-se  bazele Dinastiei Goryeo. În anul următor, el a mutat capitala înapoi în oraşul său natal, Songak (Kaesong). Taejo a numit budismul religie naţională şi a scris “Zece Porunci”, un tratat care conţine filozofia lui cu privire la guvernare şi direcţia în care guvernul nu interferează cu budismul. De asemenea, el a dorit să recucerească partea de nord a Coreei şi Manciuria, controlate de Balhae. Unificarea Celor Trei Regate Târzii în anul 936 sub numele de Goryeo a fost foarte importantă în istoria coreeană. Unificarea din anul 936 a durat pana în 1948, atunci când Coreea a fost împărţită în două de ruşi şi de forţele americane de ocupaţie. Numele modern de “Coreea” este derivat din numele “Goryeo”, care este el însuşi derivat din “Goguryeo”.

Terminologia utilizată la Curtea Regală din Goryeo era cea corespunzătoare unui imperiu, nu unui regat. Capitala Gaegyeong  era numită capitală imperială, iar palatele se numeau palate imperiale. Exista, de asemenea, un sistem de subordonare între capitala principală şi capitalele secundare. Izvoarele istorice menţionează termeni utilizaţi de „Maiestate Imperială”, „Impărăteasă”, „Prinţ Moştenitor Imperial”, „Împărăteasa-Mamă” care dovedesc că Goryeo era condus ca un imperiu. După invaziile mongole, aceşti termeni au fost interzişi, monarhii Goryeo-ului fiind obligaţi să adauge termenul „Chung” care înseamnă loial, numelor lor. Două dintre cele mai impresionante artefacte ale Goryeo-ului sunt ceramica de Goryeo şi  Tripitaka coreeană, scripturile budiste cioplite în 80.000 de tăbliţe de lemn, care se  află astăzi la templul Haein. În  Goryeo, nobilimea coreeană a fost împărtită în 6 clase: Gukong – Duce al naţiunii, Gungong - Duce al unui ţinut, Hyeonhu - Marchiz al oraşului, Hyeonbaek - Conte de oraş, Gaegukja - Viceconte de oraş şi Hyeonnam - Baron de oraş.

În vederea consolidării puterii guvernamentale, al patrulea împărat, Gwangjong, a elaborat o serie de legi, inclusiv cea de eliberare a sclavilor (958) sau cea de constituire a unui examen de selecţie a funcţionarilor publici.

Pe plan internaţional, el a proclamat Goryeo ca un imperiu independent de orice ţară din vremea sa. Până la cel de-al unsprezecelea rege al Goryeo, s-a ajuns la o autoritate puternică centrală şi un control civil asupra armatei. În 1231, mongolii aflaţi sub conducerea lui Ogedei Khan au invadat Goryeo ca parte a unei campanii generale de cucerire a  Chinei. Membrii Curţii Regale au plecat în insula Kanghwa în 1232. Conducătorul armatei, Choe U a insistat ca regatul să riposteze, dar acesta a rezistat timp de 30 de ani,  pacea încheindu-se abia  în 1259.

:

Începând cu 1231, mongolii au dus mai multe campanii majore de cucerire, luptele fiind devastatoare pentru Goryeo şi ducând la pierderi de vieţi omenesti nevinovate. În cele din urmă, statul Goryeo a devenit stat tributar faţă de Dinastia Mongolă Yuan. În anul 1258, oficialii care insistau asupra încheierii păcii cu mongolii au trimis în Yuan delegaţii pentru semnarea unui tratat de pace. În acest tratat se prevedea puterea suverană a statului Goryeo şi păstrarea tradiţiilor culturale, se renunţa la controlul strict asupra regatului, având în vedere că el se afla sub conducerea directă a Imperiului Mongol şi provinciile coreene din nord erau anexate şi încorporate Imperiului Mongol. Începând cu regele Wonjong (al 24-lea rege), Goryeo a fost stat tributar către Imperiul Mongol Yuan.

Goryeo a trimis 36 de misiuni tributare către Yuan în timpul domniei lui Kublai Khan (nepot al binecunoscutului Ginghis Khan). Dinastia Goryeo a supravieţuit sub aspra dominaţie până când regele Gongmin (al 31-lea rege) a început să împingă înapoi garnizoanele mongole. In 1350,  Goryeo s-a desprins de sub influenţa Yuan-ului.

Când regele Gongmin a fost întronat, Goryeo se afla încă sub influenţa Imperiului Mongol. El a fost forţat să petreacă mulţi ani la Curtea Imperială, fiind trimis acolo în 1341 ca prizonier, înainte de a deveni rege. Acolo s-a însurat cu o prinţesă mongolă, care a devnit apoi regina Noguk. Încurajat de puternicul spirit de rezistenţă al poporului, regele Gongmin (1351-1374) a profitat de ocazia oferită de puterea în declin a Imperiului Yuan şi a susţinut curajoase politici anti-Yuan, pro-independenţă, prin care a recucerit teritoriul din nord, pierdut de statul Goryeo şi a îndepărtat facţiunea pro-Yuan.

Regele Gongmin a înlăturat şi structura guvernamentală de tip Yuan. Aceste politici au fost salutate de populaţie şi s-au bucurat de succes o anumită perioadă, însă, în final, ele au eşuat din cauza opoziţiei puternice a nobililor. Mai mult, Dinastia s-a confruntat cu un mare pericol deoarece Turbanele Roşii, o puternică forţă de briganzi chinezi, au lansat atacuri repetate din nord, iar jefuitorii japonezi (waegu) şi-au continuat raidurile în partea sudică a ţării.

Pe la mijlocul secolului 14, Dinastia Yuan a început să se clatine, fiind înlocuită în 1368 de dinastia Ming. Regele Gongmin a dorit să reformeze guvernul regatului său şi să îndepărteze influenţa mongolă. Ca un prim pas, voia să-i înlăture pe toţi aristocraţii pro-mongoli. Apoi armata Goryeo a recuperat provinciile furate de mongoli cu ajutorul oficialului Yi Ja-chun şi a fiului acestuia Yi Seong-gye. O altă problemă a fost problema proprietăţilor funciare. Oficialii mongoli erau favorizaţi împreună cu o mică parte din nobilime şi deţineau marea majoritate a terenurilor agricole, care erau lucrate de către agricultori în arendă şi de robi. Încercarea regelui Gongmin de a efectua o  reformă agrară s-a lovit de opoziţia oficialilor, care ar fi trebuit să pună în aplicare reformele sale, căci erau  proprietari de terenuri ei înşişi.

După moartea reginei Noguk, regele a devenit indiferent la politică şi a căzut într-o adâncă depresie, încredinţându-i sarcinile sale preotului budist Shin Don. Dar după 6 ani, Shin Don şi-a pierdut poziţia, iar regele a fost asasinat de un tânăr, Choe Man-saeng, care avea o relaţie cu una din concubinele sale. Dupa moartea sa, un înalt oficial, Yi In-im, şi-a asumat conducera ţării, aşezându-l pe tron pe regele U, de numai unsprezece ani. Acesta a domnit între 1374 şi 1388 şi, conform izvoarelor istorice, ar fi fost născut dintr-o relaţie a regelui cu o sclavă. Deoarece Gongmin a refuzat iniţial să recunoască acest copil şi nu i-a permis accesul în palat, Shin Don şi-a asumat răspunderea şi l-a numit pe băiat Monino (însemnând "slujitor al lui Buddha"). Refuzul regelui de a recunoaşte copilul a determinat puternice dezbateri interne. La scurt timp după moartea lui Shin Don, în 1371, regele Gongmin l-a chemat pe Monino la palat şi l-a  recunoscut în mod oficial, proclamându-l ca fiu al său şi moştenitor unic al tronului. Gongmin l-a prezentat oficial pe Monino la Curtea Regală ca Prinţ Moştenitor şi l-a denumit U.

În 1388, regele U a pus la cale o campanie de invadare a Liaoning-ului. Regele l-a însărcinat pe generalul Yi Seong-gye cu campania, dar acesta s-a oprit la graniţă şi a iniţiat o revoltă.  Conflictele dintre Goryeo si Ming erau foarte numeroase în acea vreme. În timpul campaniei împotriva Dinastiei Ming, generalul a avut un vis în care stătea pe 3 buşteni. Când Yi Song-gye s-a trezit, i-a spus lui Mu-hak, preotul budist pe care-l ţinea în calitate de consilier, despre vis. Mu-hak i-a răspuns că silueta lui stând pe cei trei buşteni formează caracterul chinezesc care înseamnă rege, aşa că generalul a crezut că era sortit să devină rege şi a primit multe încurajări din partea călugărului.

Chiar asta s-a şi întâmplat. Yi Song-gye şi-a îndreptat trupele spre Songdo, capitala Goryeo-ului (acum Kaesong). L-a detronat pe rege, astfel sfârşindu-se şi Dinastia Goryeo (1392). Yi Song-gye a devenit rege şi a fondat Dinastia Joseon (cunoscută şi sub denumirea de Dinastia Yi). De asemenea, şi-a luat numele de Yi Taejo şi a mutat capitala la Hanyang (acum Seoul).   Dinastia Joseon a ţinut din 1392 până în 1910.

Elisabeta