În Coreea, deși s-a aflat sub influența grădinii chinezești, grădina este naturală și simplă. Având o istorie de peste două milenii, cele mai vechi informații despre grădinile coreene se găsesc în cea mai veche cronică de istorie coreeană păstrată, Samguk Sagi (Istoria Celor Trei Regate), atunci când sunt descrise palatele regale și grădinile de pe teritoriul celor trei state coreene (57 î. Cr. – 668 d. Cr.): Silla, Baekje și Goguryeo. Descoperirile arheologice sugerează o practică preistorică a aranjării pietrelor, vechii coreeni crezând că pietrele sunt mai puternice decât apa, înmagazinând în ele voința zeilor. Pietrele au rămas, în mod constant, un element central al grădinii coreene – după pătrunderea budismului, începând din secolul 4, apar și grădinile de piatră pe lângă temple, sub formă de terase (grădinile Hwagye), aranjamentele de pietre reproducând animale reale sau mitologice (dragoni, broaște țestoase, păsări phoenix), iar în secolele 11 – 12, apare conceptul grădinii Imchon, ce presupune amenajarea unui lac înconjurat de pietre, cu un pavilion alături, ansamblul fiind amenajat în interiorul unei păduri naturale.

Implicând o intervenție minimă din partea omului, grădina coreeană include câteva repere aproape omniprezente – arbori cu frunze veșnic verzi, arbori care înfloresc primăvara, pâlcurile de bambus (simbol al fidelității și onestității), potecile drepte sau șerpuinde, pavilionul de lemn, orientat spre răsărit și ridicat pe o fundație sau pe stâlpi de piatră, adeseori (deși nu în mod obligatoriu) la marginea unui lac pe care cresc pâlcuri de nuferi sau lotuși, pietrele de dimensiuni mari, cu forme ciudate sau în aranjamente ce sugerează animale.

Grădina Secretă (Huwon) acoperă 32 ha, reprezentând aproape 60% din suprafața ansamblului palatului regal și se vizitează doar în cadru organizat, pe un traseu foarte strict, fiind amenajată ca loc de odihnă pentru membrii familiei regale în timpul regelui Taejong, la începutul secolului 15. O parte dintre pavilioane au fost distruse în timpul invaziei japoneze din 1592, fiind reconstruite începând din 1623 și ulterior, de-a lungul dinastiei Joseon.

Situată între Palatele regale Changdeok și Changgyeong, respectă principiul de bază al grădinii coreene din timpul perioadei Joseon, fiind – de fapt - un sector de pădure montană, cu relief destul de accidentat, valorificând topografia muntelui Bugaksan și în care intervenția omului a fost minimă – amenajarea unor heleștee, a unor mici insule artificiale, a căror vegetație a fost aleasă pentru a crea efecte vizuale și cromatice, sau construirea de pavilioane și poduri. Pe teritoriul său există câteva zeci de arbori cu vârste de peste 300 de ani, dar și câțiva care depășesc 500 de ani și au fost inventariate peste 1.000 de specii de plante ierboase. Ici și colo sunt construite câte un pavilion sau câte un pod, ca locuri de unde membrii familiei regale se puteau bucura de câteva clipe de odihnă, studiau sau își puteau regăsi forța de lucru prin contemplație și meditație în mijlocul naturii. Amestecul de esențe foioase ce formează cea mai mare parte a vegetației naturale, alături de coniferele contorsionate plantate la marginea câte unui heleșteu sau pe câte o mică insulă ridicată devine spectaculos  mai ales în lunile de toamnă.

În apropierea intrării în grădina dintre cele două palate, prin poarta Hamyangmun, se află heleșteul Buyongji, pe malurile căruia sunt mai multe pavilioane, între care și cel din care regele asista la examenul de stat, aceasta fiind și cea mai veche clădire din grădină.

De asemeni, pe panta de la sud de heleșteu, dincolo de o poartă mică din lemn (Eosumun), este pavilionul etajat Juhamnu, care găzduiește biblioteca și sala de studiu a regelui, fiind ridicat în 1776 de către regele Jeongjo (Yi San), cel care, prin reformele sale, a deschis calea spre modernizarea Coreei.

Traseul de vizitare traversează câteva podețe și trece pe lângă alte câteva heleștee, între care Aeryeonji  este acoperit parțial cu lotuși și pe malurile cărora se ridică pavilioane deschise spre apă sau chiar foișoare din lemn, frumos decorate. Unul dintre acestea, Aeryeonji, a fost construit in 1692 pe o mică insulă amenajată pe heleșteu, însă acum se ridică izolat pe unul dintre maluri, în fața lui ridicându-se un pâlc de lotuși. Un reper important este poarta din piatră Bulromon, despre care se spune că aduce viață lungă și sănătate tuturor celor care trec pe sub ea.

Un loc special este un mic heleșteu cu formă alungită, ca o meandră, alături de care crește un arbore al pagodelor (Gingko biloba) care are peste 500 de ani și pe malurile căruia se ridică trei pavilioane mici, la care se ajunge trecând peste un pod din piatră, în fața căruia se află o piatră și un soi de stupă de piatră sub formă de floare de lotus. La nord, este un pavilion în formă de evantai, iar la est, pavilionul unde regelui Jeongjo îi plăcea să citească și să mediteze; la sud, umbrit de arborele pagodelor, se află pavilionul hexagonal Jondeokjeong, care are acoperișul dublu și adăpostește o mică inscripție din lemn purtând o însemnare care-i aparține, justificând eforturile sale pentru reafirmarea de facto a autorității regale: „Toate rîurile lumii au în undele lor reflectată o lună, dar este o singură lună pe cer. Eu, Regele, sunt luna, iar rîurile sunteți voi, supușii mei. Este un principiu al universului că rîurile reflectă luna”.

Străbătând un sector de pădure, se ajunge la canalul în forma literei „U”, Ongnyuncheon (Pariul de jad), amenajat în secolul 17, cu o piatră în mijlocul său și la baza căruia curgea o cascadă mică, din care, în prezent, se mai prelinge un firișor de apă. Aici, regele invita câte un ministru la discuții, iar una dintre încercari era ca invitatul să bea trei pahare de vin și să compună un mic poem, de unde și numele locului. Alături, se înalță un pavilion în fața căruia este o mlaștină acoperită cu iriși.

În grădină, se află și ansamblul palatului Yoengyeongdang, ridicat în 1828 de către prințul moștenitor Hyomyeong în onoarea tatălui sau, regele Sujong – este singurul ansamblu din complexul regal care nu este decorat cu desene colorate, având un aspect foarte sobru. Înainte de ieșirea din grădină, după ce se urcă pieptiș 62 de trepte din pietre tocite de vremuri, viețuiește un superb exemplar de Juniperus chinensis, care are vârsta de circa 750 de ani...

Grădina Anapji (Lacul Raței și Gâștei Sălbatice) a fost reconstituită, începând din 1974, pe teritoriul fostei capitale Seorabeol a vechiului regat Silla, după ce săpăturile arheologice realizate pe malurile lacului Anapji (dincolo de impresionantele artefacte, urme ale structurilor ce susțineau pavilioanele palatului regal și obiecte de patrimoniu descoperite aici) au relevat existența unor insule ce acopereau o suprafață cu lungimea de 200 m și o lățime de circa 180 m.

Ansamblul a reprezentat palatul regal în timpul perioadei celor Trei Regate Unite, fiind ridicat de către regele Munmu începând cu anul 674, singurul reper conservat până în prezent fiind heleșteul numit Wolji, acoperit cu lotuși și în mijlocul căruia se află un foișor.

Dincolo de acesta, se afla grădina și se ridicau pavilioanele unde locuia familia regală și cele cu caracter adminsitrativ. Grădina a fost reconstituită în jurul unui lac artificial cu formă neregulată (se spune că însuși regele Munmu ar fi desenat forma acestuia), pe suprafața căruia sunt recreate cele trei insule, pe care cresc arbori și sunt fixate stâncării cu forme diferite, iar în două sectoare, există pâlcuri de bambus; poteca pietruită de pe marginea lacului trece și peste câteva podețe, iar în sectorul sud-estic, se află o cascadă de dimensiuni mici, dar spectaculoasă prin debit. Sunt reconstruite și trei pavilioane ce se oglindesc în apele lacului. Seara, ansamblul este iluminat, inclusiv, grădina, devenind spectaculos prin modul ingenios de amplasare a luminii printre arbori și pietre, dar și prin reflectarea sa de suprafața luciului de apă.

Lacul Gungnamji (Grădina zeilor) se află la marginea localității Buyeo, fosta capitală Sabi a vechiului regat Baekje, în parcul Seoodong și este cel mai vechi lac artificial din Coreea păstrat până în zilele noastre, fiind creat în anul 634, de către regele Mu al regatului Baekje, la sud și ca parte a palatului regal. Nu se cunoaște exact care au fost dimensiunile inițiale ale lacului, dar există informații că era folosit și pentru plimbări cu barca, fiind înconjurat de cireși și sălcii. Apa era adusă de la o distanță de 8 km, iar în mijlocul lacului ar fi fost creată o insulă ce simboliza muntele Bangjangseonsan.

Amenajarea sa este asociată cu o legendară poveste de dragoste ce i-ar fi legat pe rege, în calitate de prinț Seodong al Baekje și pe prințesa Sheonhwa a Sillei, într-o perioadă când cele două regate se aflau într-un conflict major, cei doi căsătorindu-se și ea fiind renegată de familia sa.

În prezent, lacul este înconjurat de sălcii maiestuoase, unele foarte bătrâne, dar și de un brâu de mici eleșteie mlăștinoase acoperite cu lotuși și nuferi în mai multe nuanțe, printre cei din urmă înotând rațe cu cioc pătat (Anas poecilorhyncha) și găinușe de baltă (Gallinula chloropus), iar pe unul dintre micile eleșteie se află și o roată a unei mici mori de apă din lemn. În mijlocul lacului, există o mică insulă pe care este ridicat un pavilion elegant, insula fiind legată de mal printr-un pod de lemn.

Andra_2011